Fortat de faliment si-a indeplinit visul – Vlad s-a mutat la tara, in Apuseni

9-casa din lemn cu prispa Muntii Apuseni Vlad

Guest post Vlad:
Sunt Vlad, am comentat la articolul despre viata la tara si as fi vrut sa postez cateva poze, asa, ca sa va faceti o idee despre locul in care m-am mutat cand am plecat de la oras. Multumesc ca mi-ati raspuns si m-ati incurajat sa va spun pe scurt povestea mea.


Ideea de a ma muta in zona rurala, la tara, e veche de 30 si ceva de ani. Era un vis al meu, lucrasem in diverse domenii si locuri, uneori si in weekend, de dimineata pana seara. Munca multa, bani putini – nu aveam timp pentru viata personala sau pentru distractie. Locuiam in centrul orasului, intr-o garsoniera pe care am amenajat-o cum am putut (gresie, faianta, convector etc) si asa au trecut anii inclestati in rutina zilnica.

Din centrul orasului intr-un sat din Muntii Apuseni


Eu si prietena mea, cu care am stat 21 de ani, nu am avut copii impreuna, doar ea avea o fata din prima casatorie. Cred ca din acest motiv am muncit pe rupte ani la rand, fara sa simt o implinire in plan personal. La un moment dat, am facut un imprumut cu garantie ipotecara, lasand gaj garsoniera pe care o aveam. Voiam sa-mi deschid un magazin cu mobila si obiecte de uz casnic la mana a doua aduse din Germania. Ceea ce am si facut. Imi luasem o dubita, iar lucrurile au mers chiar binisor pana in momentul in care m-am asociat cu un prieten, in ideea de a extinde afacerea. In scurt timp lucrurile n-au mai mers asa cum speram, iar manevrele celui pe care il credeam prietenul meu ne-au bagat in faliment. Ajunsesem in punctul in care nu mai reuseam sa acopar gaura financiara care se adancea tot mai mult, riscand sa-mi pierd casa. In acel moment vandusem deja duba pe care o aveam si o parte din marfa de pe stoc pentru a face fata ratelor de 1200 Eur pe luna. Intre timp eu m-am pensionat pe caz de boala, iar prietena mea ramasese si ea fara serviciu. De la datorii, neajunsuri si stres au inceput certurile intre noi.

Atunci am realizat ca singura solutie de a ne alege cu ceva de pe urma garsonierei pe care o aveam era sa o vindem, sa platim datorita ramasa si cu restul de bani sa ne cumparam o casuta la tara, asa cum visam de multi ani, unde sa traim in liniste si pace. Prietenei mele nu i-a suras ideea de a schimba viata la oras pentru un nou inceput in mediul rural. Asa ca ne-am despartit dupa ce am reusit sa vindem garsoniera la un pret foarte bun (dupa doi ani de asteptare), sa achitam datoriile si sa impartim banii ramasi asa cum ne-am invoit. Ea s-a mutat cu chirie, iar eu am pornit in cautarea casutei visate in zona Apusenilor.

Primul Craciun fericit la tara

Desi nu mi-a fost usor in acea perioada, facand drumuri intre notariat, banca si alte institutii, in momentele libere colindam Apusenii in cautarea unei case la tara. Era aproape decembrie, in apropierea Craciunului, cand am reusit sa gasesc ceea ce-mi doream: o casa veche din lemn cu doua dormitoare, living, baie si hol, finisata deja cu gresie, faianta si gipscarton, cu un teren de aproape 4000 mp, situata la 80 km de oras, intr-o zona superba, aproape de munte si inconjurata de paduri. Era cel mai frumos cadou de Craciun pe care mi l-as fi putut dori!

M-am mutat in casa de la tara, asadar, acum 2 ani si nu am regretat nicio clipa decizia de a renunta la tot ce-mi oferea orasul in favoarea vietii in sanul naturii. E adevarat ca am descoperit ca proprietatea avea unele mici probleme, dar nimic grav, rezolvandu-le treptat pe toate. Am atasat niste poze din care sa va puteti face o idee cum arata micul meu colt de rai. Mare pare a lucrarilor sunt facute de mine, inclusiv mobila din casa. Anul acesta sper sa schimb geamurile si sa izolez casa la exterior (tot cu lemn).

Consum redus si viata sanatoasa

Daca va intrebati cum ma descurc cu banii la tara vreau sa va spun ca pe langa pensia pe care o am mai fac cate un ban oferindu-mi serviciile in zona. In anii de munca despre care va spuneam am capatat experienta in constructii, ma pricep la instalatiile electrice, depanari si diverse reparatii. La oras ajung cam o data pe luna, iar la magazin ajung o data la 2 saptamani, cultivandu-mi mare parte a alimentelor in gradina din curte. Cheltuiesc aproximativ un sfert din ce cheltuiam pe vremea cand locuiam la oras, dar si muncesc. Doar ca acum muncesc de drag, pentru mine, ajungand chiar sa fac economii din care pot aduce imbunatatiri in gospodarie. Incet, incet imi amenajez curtea si gradina asa cum imi place. Urmeaza sa iau si cateva pasari, iar restul le voi face pe rand.

Focul il fac cu lemne, iar apa am de la un izvor prin cadere. Celelalte cheltuieli lunare reprezinta facturile de curent, cablu TV si internet. In plus, o data la 2-3 luni mai dau bani pe incarcarea buteliei cu gaz, iar o data pe an platesc impozitul pe casa si teren.

Un vis implinit

Povestea mutarii mele la tara este despre implinirea unui vis vechi de 30 ani. Personal, cred ca, din comoditate si lene, multi romani nu realizeaza ce beneficii ai in momentul in care te muti la tara. La oras muncesti mai mult, ai mult stres si cheltuiesti mai mult decat castigi. Ca sa nu mai spun ca cei mai multi oraseni sunt inglodati in datorii la banca, asa cum am fost eu inainte sa ma mut la tara. Sper ca povestea mea sa-i incurajeze si pe altii sa gandeasca ca mine acum, sa-i faca sa inteleaga ca nu au nimic de pierdut, ca poti lucra si de acasa, iar idei de afaceri la tara sunt multe, dorinta sa fie. Cu mici investitii se pot realiza multe, ideea este sa stii sa lucrezi pentru tine, nu pentru altii.

Nota Redactiei: Povestea de mai sus a ajuns la noi din dorinta lui Vlad de a impartasi cu cititorii casadex.ro avantajele si bucuria vietii la tara dupa ce a citit articolul: Esti gata sa te muti la tara si sa faci downshifting – sfaturi. Primele 8 fotografii de mai jos ilustreaza casa in stadiul in care a gasit-o Vlad inainte sa o cumpere, iar celelalte 8 sunt facute ulterior imbunatatilor facute. Daca ai si tu o poveste despre renuntarea la oras in favoarea vietii la tara, o poti trimite la andrei@casadex.ro iar noi ii vom dedica un articol separat.


11 comentarii la “Fortat de faliment si-a indeplinit visul – Vlad s-a mutat la tara, in Apuseni”

  1. multumesc pentru aprecieri…sper ca si altii vor incepe sau incep sa se gindeasca serios sa se mute la tara…oricum intr-o tara dezbinata ca a noastra eu zic ca e un avantaj pentru cei care se muta la tara…

    vlad

    ps…o sa tin cont de sugestiile altor cititori si daca doresc pot sa le dau unele sfaturi daca se hotaresc sa faca aceast demers pentru o viata mai buna

  2. Vlad ne-a trimis poze la adresa redactiei cu mobilier facut de el, in general din obiecte vechi, reconditionate:

    – un dulap vechi l-a transformat intr-o masa pe roti
    – a reconditionat o masca de chiuveta
    – si-a construit singur un suport pentru ustensile casnice: cutite, foarfece etc
    – a construit doua fotolii pentru terasa dintr-un pat vechi
    – a daramat soba veche si si-a construit un semineu cu care incalzeste 50 mp

  3. Felicitări. Ești un curajos și un norocos. Dar sa nu uitam ca norocul și-l face omul cu mana lui. Mi-plăcea sa te cunosc personal

  4. buna seara…multumesc pentru complimente…aprecieri si sugestii..

    pentru domnul gelu..ma puteti contacta si pe facebook la Dimirosi G.Flavian ( in poza sint chel si cu ochelari )

    pentru euem puteti face acelasi lucru pe care l-am propus domnului gelu..ma gsiti pe facebook la Dimirosi G.Flavian ( in poza sint chel si cu ochelari )

    pentru cititri…acelasi lucru…acolo am in cronologia mea o gramada de poze facute de cind m-am mutat la tara

    aleea de piatra am facuta din pietrele gasite pe proprietate si in apropiere si din valea mea pe care o am unde curge un pirias…la inceput am nivelat pamintul apoi lam afinat putin si am asezat pietrele…restul le-a facut natura…le-a asezat…urmeaza sa dau cu nisip amestecat cu ciment si apoi ploaia va face restul

    va doresc o seara placuta…stima…vlad

    o sa mai revin cu poze si detalii

Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Regulament privind comentariile.