Categorii
Viata la tara

Stam acasa, zilele 13 si 14 – la cules de urzici si dupa apa de izvor

Ai fost vreodata la cules de urzici? Eu recunosc ca am mai cules o singura data, dar foarte putine si stiu ca am folosit manusi. Insa, in cea de-a 13-a zi de cand n-am mai parasit curtea casei, ne-am facut de drum pana la un izvor de munte, ca sa luam apa proaspata si, in drum spre casa, ademeniti de o poienita insorita, am facut un popas ca sa culegem niste urzici.


Pentru mine, personal, a fost prima vizita la sipotul din padure. Andrei mai fusese acolo dupa apa si imi povestise ca este un loc pe care trebuie sa-l vad neaparat. Acum, dornica de o iesire – fie ea si in inima padurii, departe de oameni – am insistat sa nu mai amanam plecarea. Am umplut portbagajul masinii cu sticlele goale pe care le aveam adunate in beci tocmai pentru ocazii ca aceasta, mi-am bagat in buzunar un sac, sperand ca vom da si peste niste palcuri de urzici crude, si am plecat la drum.

O zi minunata si o noapte lunga

De la debutul pandemiei ma gandesc tot mai des cat de norocosi suntem sa ne aflam aici, la sat, unde avem atata treaba si unde putem sa ne petrecem tot timpul liber pe afara! Pana si o plimbare prin padure este ceva ce nu presupune niciun fel de efort, tot aproape de casa suntem; sunt suficiente doar 5 minute pentru a ne adanci in padure. Gasesti mai jos si cateva imagini cu locurile pe care le-am descoperit ieri.

In drum spre casa ne-am oprit intr-o poienita unde am dat de multe palcuri de urzici crude. Am cules o gramada, insa pentru ca nu aveam manusi la noi, am simtit in scurt timp cum mi se umfla degetele intr-atat incat parca ar fi urmat sa plesneasca. In mod curios, desi am fost urzicati si eu, si Andrei si mama lui, doar mainile mele au reactionat atat de violent. Asa ca, dupa ce ne-am promis sa revenim a doua zi (sambata), inarmati cu manusi, pentru a culege mai multe pe care sa le si congelam pentru mai tarziu, am plecat spre casa.

Acasa, soacra mea a preluat curatarea, spalarea, oparirea si prepararea urzicilor, care au iesit absolut delicioase! Le-am mancat cu mamaliguta si oua ochiuri. Iar cantitatea preparatului final a fost atat de mare incat am pus o parte din mancarea gata preparata la congelator, intr-o caserola incapatoare.

Mainile mele insa aratau la fel de rau si ma dureau la fel de tare. Facusem o reactie alergica la intepaturile de urzici. Spre seara, cand am vazut ca starea nu mi se amelioreaza deloc, am decis ca iau un antialergic, sperand ca astfel mainile mele vor reveni la forma initiala. Am adormit destul de repede, insa noaptea a fost un real chin din cauza mancarimilor care s-au instalat pe dosul palmelor si pe degetele ambelor maini. Nici la aceasta ora (sambata seara, a doua zi dupa intamplarea povestita) nu am scapat de senzatiile neplacute, dar sper sa reusesc sa ma odihnesc macar in noaptea aceasta. Sunt curioasa daca stiti vreun remediu care m-ar fi putut ajuta sa combat alergia.

Astazi, cu lectia invatata, am plecat la cules inarmati cu manusi, iar captura a fost pe masura!

Va urma.

2 răspunsuri la “Stam acasa, zilele 13 si 14 – la cules de urzici si dupa apa de izvor”

pentru alergii este bine sa aveti in casa ceai de TREI FRATI PATATI, COADA SORICELULUI, LAVANDA, chiar si zeama de urzici si de baut si de uns, adica in cazul dv de spalat pe maini. Va spun in cunostinta de cauza, sunt Fitoterapeut mariapetrovionita@gmail.com

Multumesc din suflet pentru sfaturi, Maria! Astazi pot spune ca am scapat de alergie, insa voi avea grija sa am in casa mereu ceaiurile pe care mi le-ai recomandat.

Stiam ca zeama de urzici este de-a dreptul miraculoasa si are multiple intrebuintari, insa nu stiam ca as putea sa o folosesc tocmai in tratarea alergiei cauzate de urzicile in sine 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *